Nici nu as stii de unde sa incep…stiu doar ca noi, oamenii, suntem din ce in ce mai avari, tot mai putin dispusi sa dam ceva, suntem intr-o permanenta cautare de shortcut-uri:
- tinem "post” dar mancam pate vegetal, sunca de soia, maioneza de pufuleti…;
- suntem darnici: le dam nevoiasilor toate hainele de care nu mai avem nevoie (rupte, desirate, gaurite, patate) dar nimanui nu i-ar trece prin cap sa o ia pe mica cersetoare de mana, sa o duca in casa, sa ii faca o baie si apoi sa o duca in cel mai bun magazin si sa o lase libera sa aleaga ce-si doreste din rafturile cu produse inaccesibile ei;
- ne ducem doar cunoscutii cu masina, dar avem grija sa ne "intoarca serviciul” cu proxima ocazie;
- nu mai cumparam flori, cumparam "floare” (daca e in ghiveci, e si mai bine…ne siguram in felul asta ca ne-am facut datoria pentru urmatoarele 3 date ale diferitelor aniversari)
- ne sunam cunoscutii (unii dintre noi nu o facem, de felul nostru deloc…asa ne e constructia) numai atunci cand avem minute gratis si sms-uri nelimitate…
- le cadorisim mamelor pahare din promotiile "Coca-Cola”, farfurii de la Rama sau sorturi de bucatarie de la "Bunica”;
- dam cu mana larga din tot ceea ce nu am muncit noi…
Superficialitatea noastra este atat de evidenta si deranjanta pentru cei din jurul nostru…si mult mai deranjanta pentru Cel care a dat totul, fara sa priveasca inapoi.
Am hotarat ca nu vreau "daruri” care sa nu-i fi costat nimic pe cei din jurul meu, si nici nu voi face asemenea ”cadouri” avand pretentia la recunostinta.
Vreau sa dau si sa primesc lucruri care sa fii costat: doi stropi de sudoare, cei 3 lei pentru "moftul zilnic”, cele 20 de minute in plus pentru somn, zambetul intr-o zi cu nori, in care nu ai zambi sub nici o forma…
Daca veti primi din "mana” mea ceva ce nu pare sa ma fii costat nimic, amintiti-mi de cuvintele scrise aici…voi primi mustrarea si promit sa-mi revizuiesc atitudinea.
De ce? Pentru ca:
"Nu voi aduce arderi de tot care sa nu ma coste nimic…”
|
